Hotel Concordia – de la monument la ruina

„În această clădire se afla în anii Unirii Ţărilor Române, Hotelul Concordia, unde în seara de 23 ianuarie 1859 s-a hotărât dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, de către fruntaşii Partidei Naţionale, ca domn al Ţării Româneşti“. Până în 2010, acest mesaj stătea scris pe o placă memorială amplasată la baza unei clădiri impozante din inima Centrului Istoric al Bucureştiului, pe strada Smârdan, la numărul 39.

Acum, în dreptul fostului Hotel Concordia nu numai că nu se mai opreşte nimeni să citească această plachetă, dar toată lumea o ocoleşte, de frică să nu se dărâme peste ei. În spatele unor plăci anoste de lemn presat, zace această clădire de o însemnătate istorică incomensurabilă, aşteptând să i se întâmple ceva.

Golit de istorie şi umplut de moloz

Construit în 1852, Hotelul Concordia era bijuteria coroanei Bucureştiului. Cele 90 de camere ale hotelului, restaurantul cu ştaif unde burghezia se desfăta cu specialităţi franţuzeşti, italiene sau germane, cafeneaua şi sala de biliard făceau din Hotelul Concordia unul dintre cele selecte localuri ale Bucureştiului. Elita politică a acelor vremuri, mari industriaşi şi diplomaţi străini alegeau acest hotel datorită reputaţiei sale.

De-a lungul anilor, hotelul a fost mistuit de flăcările a două incendii devastatoare, unul în 1884 şi altul în 1901, însă de fiecare dată a fost refăcut complet şi astfel blazonul său a fost salvat. Odată cu instaurarea regimului comunist, a început şi decăderea acestui stabiliment. Trecut în ograda ICRAL-ului, hotelul a găzduit oameni din clasa muncitoare, care nu au ţinut cont de însemnătatea locului şi au intervenit după propriul plac asupra construcţiei.

Este uşor de anticipat ce i-au adus acestei clădiri ultimii 23 de ani. După Revoluţie, hotelul stă în paragină aproximativ 10 ani, apoi este câştigat de un cetăţean străin care îl vinde rapid către firma Ro Naturstein SRL în toamna anului 2003. De atunci, prin „grija“ propietarilor şi indiferenţa fără margini a autorităţilor, o clădire care poate spune una dintre cele mai importante poveşti ale României moderne zace lipsită de glorie.

Noi protejăm zonele dar nu şi clădirile

Marţi seară, în cadrul unei întâlniri formale, un grup de istorici şi arhitecţi, printre care Neagu Djuvara, Stelian Tănase sau reputatul arhitect Şerban Sturdza au adus în atenţia publicului importanţa clădirii şi drama prin care trece aceasta. Soluţii ar fi, însă pentru salvarea emblematicei clădiri mai este nevoie şi de voinţă din partea autorităţilor şi a propietarilor.

Nici Primăria Sectorului 3, nici Primăria Generală, cu atât mai puţin Ministerul Culturii, nu au reuşit să găsească o soluţie pentru acest monument istoric până în prezent. „Proprietatea ar putea fi cumpărată de Municipalitate şi, în urma unei renovări, ar putea servi drept muzeu al Unirii Principatelor, al comerţului bucureştean sau chiar ca muzeu al Centrului Istoric, odată cu refacerea completă a zonei“, este de părere istoricul Neagu Djuvara.

Acesta a oferit ca exemplu modelul capitalei Suediei, unde absolut toate clările datate din secolul al XVIII-lea au fost renovate păstrându-se integral arhitectura exterioară şi structura originală a clădirilor, iar la interior aceste edificii au fost adaptate nevoilor din prezent.

Şerban Sturdza, vicepreşedintele Ordinului Arhitecţilor din România, a subliniat faptul că societatea civilă este direct responsabilă pentru soarta clădirilor şi a zonelor istorice, deoarece ele sunt moştenirea noastră, a tuturor, aşa că nu putem aştepta ca rezolvările să vină de la sine.

„Persoanele care reprezintă Municipalitatea trebuiesc forţate într-o manieră directă, dar deloc discretă să-şi facă treaba, şi în ceea ce priveşte Centrul Istoric, treaba nu este făcută suficient dacă putem să mergem vara să bem bere la terasele de la parterul clădirilor. Această pojghiţă de civilizaţie este o chestiune de plăcere şi o doză de iresponsabilitate pentru că în paralel nu se asigură şi efortul care ar trebui să gireze ca aceste clădiri vor rămâne în picioare. Chestiunea aceasta cu protejarea unor clădiri istorice este o mare minciună. Noi protejăm zona, dar nicio casă nu este protejată, e absurd“, a declarat acesta.

Sursa