Cum sa transformi un hotel de lux in piata, banca sau ruina?

Ti s-a parut interesant? Spune mai departe:

Privatizarea majorităţii hotelurilor construite pe vremea Uniunii Sovietice a fost mai degrabă un eşec decât o afacere profitabilă pentru stat. Mândria de cândva a republicii unde erau găzduiţi turiştii străini a ajuns un colos-ruină, singurul hotel cu varieteu şi cu nume de ţară s-a transformat în sediu de bancă, iar localul unde se cazau agricultorii astăzi e bazar.

Amplasate în centrul Capitalei, în preajma centrelor comerciale şi a principalelor artere, fostele hoteluri sovietice ar fi trebuit în mod logic să devină nişte afaceri profitabile – fie pentru stat, fie pentru noii proprietari. Realitatea însă arată contrariul. Deetatizarea nu a adus nici cine ştie ce venituri la bugetul statului, dar nici investiţii în aceste obiective. Totodată, privatizarea a avut loc cu grave încălcări ale legislaţiei şi a fost însoţită de scandaluri, însă puţini dintre cei vinovaţi au fost condamnaţi. Astfel, Inturist, cel mai mare hotel din epoca sovietică, rebotezat apoi Naţional, stă acum în ruine, fiind folosit doar rareori de un post de televiziune drept „casă“ pentru participanţii la show-ul „Fabrica de staruri“.

Hotelul Chişinău, după un deceniu de litigii, trecut din mână în mână, a revenit în proprietatea statului, dar nu în totalitate. „Fiind situate în centrul Capitalei, aceste hoteluri au fost şi sunt obiective atractive pentru investitori. Din păcate însă, cei care le-au privatizat nu au avut ca scop să le modernizeze, ci mai degrabă să le revândă la un preţ mai mare“, explică Viorel Miron, expert în domeniul turismului. Una dintre cele mai scandaloase privatizări a fost cea a hotelului Naţional, care a făcut parte până în anul 1992 din reţeaua sovietică Inturist. În urma unui concurs investiţional, în noiembrie 2006, firma Alfa-Engineering din Căuşeni a intrat în posesia a 83,25% de acţiuni ale statului în societatea Moldova-Tur, care deţinea hotelul.

„RUINA NAŢIONALĂ“

Noul proprietar a plătit 2,15 milioane de dolari şi se obliga ca în decurs de doi ani să investească 33 de milioane de dolari. De atunci au trecut şase ani, dar în loc de hotel în centrul Capitalei stă o ruină. Investitorul nu şi-a respectat angajamentele şi, respectiv, se impunea renaţionalizarea obiectivului. Nicolae Curtoglo, directorul Alfa-Engineering şi presupus beneficiar al companiei, a explicat tergiversarea realizării programului de investiţii prin problemele apărute la eliberarea autorizaţiilor pentru demolarea clădirilor şi pentru închirierea sau privatizarea terenului. Compania a solicitat prelungirea termenului contractului cu încă doi ani. Potrivit lui Tudor Copaci, directorul Agenţiei Proprietăţii Publice (APP), deşi instituţia a prelungit termenul de efectuare a investiţiilor până la 21 noiembrie 2010, a fost obligată, prin instanţă, să-l mai extindă o dată. Ce va urma nu este clar.

15 ANI DE LITIGII

Chiar peste drum de Naţional se află hotelul Chişinău, privatizat exact 15 ani în urmă de firma Transimex-Prim. Noul proprietar nu a binevoit nici măcar să achite suma integrală de 3,6 milioane de lei, iar de îndeplinirea angajamentelor investiţionale de 12 milioane de dolari nici vorbă. Compania a reuşit, în septembrie 2001, cu concursul lui Ştefan Grebencea, ex-vicedirector al Departamentului Privatizării, să depună drept gaj clădirea la Victoriabank pentru un credit de şapte milioane de lei.

Banii împrumutaţi au fost trecuţi prin câteva firme şi astfel li s-a pierdut urma. În 2004, imobilul gajat a fost cesionat de bancă firmei Art-Vin, care l-a revândut companiei Tower Grup, după care a ajuns proprietatea First Hotel SRL. Chiar dacă APP a obţinut în 2010 revenirea statului în registrul acţionarilor hotelului, Curtea Supremă de Justiţie a menţinut în vigoare contractele de vânzare-cumpărare a imobilului.

VIERUL A AJUNS BAZAR

Din fostul hotel Vierul din vecinătatea Pieţei Centrale a rămas doar clădirea. Proprietarul actual, compania Sercat-com, a transformat locurile de cazare pentru colhoznicii din epoca sovietică în buticuri de haine şi alte mărfuri industriale, astfel că acum aici se află una dintre cele mai mari pieţe din Chişinău.

„Cererea de locuri pentru vânzarea mărfurilor se pare că a învins-o în acest caz pe cea pentru locuri de cazare“, comentează Viorel Miron, care subliniază că ar fi fost nevoie ca astfel de transformări să fie făcute cu respectarea legislaţiei.

CODRU VA DEVENI RADISSON BLU

Complexul hotelier Codru, cu o suprafaţă totală de 12.600 de metri pătraţi, a fost proprietate de stat până în decembrie 2008, când a fost privatizat de Daranian Holdings Limited din Cipru, care a plătit 50,3 milioane de lei. Presa a scris că în spatele tranzacţiei ar sta actualul prim-vicepreşedinte al Parlamentului şi vicepreşedinte al PD, Vlad Plahotniuc, care pe atunci era cunoscut doar ca un controversat om de afaceri apropiat familiei liderului comunist Vladimir Voronin. Un raport al Curţii de Conturi stabilise că din această tranzacţie statul urma să încaseze cel puţin 212 milioane de lei, adică de patru ori mai mult.

La scurt timp după privatizare, Daranian Holding a transferat hotelul unui alt offshore – Investment Development Group. Legalitatea privatizării hotelului a fost contestată în 2010 de procurorul general, dar instanţele au respins cererea. În septembrie 2010 se anunţa că hotelul Codru va intra în reţeaua Ramada, iar anul trecut deja Rezidor Hotel Group anunţa că îl va transforma până la mijlocul lui 2013 în primul hotel marca Radisson Blu din Moldova.

SINDICATELE AU RĂMAS FĂRĂ COSMOS

Unul dintre cele mai mari hoteluri din perioada sovietică, mândria sindicatelor din Moldova, a fost vândut în 2007, fără licitaţie, pe un preţ de 60,03 milioane de lei, de zece ori mai mic decât valoarea de piaţă. O investigaţie jurnalistică a arătat că cel puţin trei investitori au manifestat interes, iar compania turcă Dedeman Hotels and Resorts International voia să demoleze hotelul şi să construiască unul nou.

Conducerea sindicatelor a decis însă să-l vândă companiei Delmos Grup, care, potrivit Centrului de Investigaţii Jurnalistice, făcea parte dintr-un grup de firme controlate de omul de afaceri Ilan Şor. La numai o lună de la cumpărare, noul proprietar îl pune în gaj pentru un credit de 3,5 milioane de euro, luat de la o bancă din Ucraina. Cu toate că tranzacţia face obiectul unei anchete penale, proprietatea a fost revândută în iunie 2011 firmei Infoton-com SRL, al cărei fondator este Ghermivali. Ultima este fondată de Valeri Romanov, unul dintre pilonii afacerilor lui Ilan Şor.

AU AJUNS LA CEDO

N-a fost ocolită de litigii nici istoria hotelului Dacia, privatizat în februarie 1999, când şef la Departamentul Privatizării era actualul premier Vlad Filat. Firma Selicat Mix SRL a achitat integral suma de 20,15 milioane de lei, iar în 2000, în urma unui control, Procuratura Generală constata că privatizarea a fost efectuată legal.

Însă în iunie 2003, ignorând rezultatele primului control, tot procuratura a calificat drept ilegală tranzacţia de vânzare/cumpărare a complexului Dacia. În baza deciziilor instanţelor, în 2004 hotelul a fost renaţionalizat. Peste cinci ani proprietarii au obţinut câştig de cauză la CEDO şi statul a fost nevoit să le returneze hotelul.

BANCA DIN HOTEL

În locul fostului hotel Moldova, redenumit ulterior Palace, astăzi găsim o bancă. Hotelul a fost privatizat în septembrie 1997 de firma Trans-Marconi, la un preţ de doar 1,3 milioane de lei, angajându-se să investească cinci milioane de dolari până la 12 septembrie 2000. Deoarece timp de doi ani investitorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile, Departamentul Privatizării a cerut la 16 septembrie 1999 în instanţă rezilierea contractului, fără a solicita recuperarea pagubelor şi fără să depună un demers de interzicere a oricăror operaţiuni de înstrăinare a acţiunilor.

Chiar dacă instanţele au decis să-i fie restituite statului acţiunile, hotărârea n-a putut fi executată, deoarece între timp acestea fuseseră vândute companiilor Norman Trade LLC şi Ruskin Trading LLC.

O piaţă de peste trei miliarde de lei

În ultimii ani piaţa hotelieră a Republicii Moldova s-a dezvoltat dinamic, graţie creşterii până la circa două milioane a numărului vizitatorilor. În prezent, avem peste 250 de unităţi de cazare şi o piaţă a serviciilor hoteliere estimată la peste trei miliarde de lei. Însă numai un hotel face parte dintr-o reţea internaţională. Expertul Viorel Miron susţine că lipsa transparenţei la privatizarea hotelurilor de stat a blocat intrarea pe piaţă a unor reţele internaţionale. „Nu e normal ca în Capitală să nu avem localuri-membre ale unor lanţuri recunoscute, în timp ce în centrele judeţene din România există“, consideră specialistul.

Sursa

[google-translator]